Ni s-a întâmplat tuturor. Mesajul ăla pe care nu l-am primit, dar pe care ni l-am dorit cu disperare. Mereu este vorba despre ceea ce ne dorim și nu despre ceea ce avem nevoie, nu? Au trecut câțiva ani de când nu am mai vorbit. Nu știu cum am ajuns în punctul ăsta, însă știu că am jucat o mare parte. Acum suntem niște străini. Nici nu pot să spun că ne mai cunoaștem. Am o mulțime de întrebări stupide pe care nu mi le pot scoate din minte. Oare acum îți place cafeaua? Mai ai aceeași prieteni? Ți-e dor de mine? Cred că nici nu mai contează.

Când eram mică, credeam că o să ajungem împreună. Când am mai crescut, credeam că o sa fii mereu aproape. Poate aici am greșit. Acum mă gândesc la tine doar după un pahar de vin. Ciudat. Viața chiar știe cum să ne joace.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *